Tinerețe, scumpă floare,
Stai la mine, nu pleca,
Acum mi-e mai dragă viața,
Că sunt tinerea.
Tinerețe, scumpă floare,
Stai la mine, nu pleca,
Acum mi-e mai dragă viața,
Că sunt tinerea.
Ce-am în inimă și-n suflet,
La lume tot cânt cu drag,
Că vreau să uit supărarea
Și necazul care-l trag, mai.
Cel mai scump în lumea asta,
Niciodată nu poți uita,
Anii dulci ai tinereții
Și cu dragostea.
Cel mai scump în lumea asta,
Niciodată nu poți uita,
Anii dulci ai tinereții
Și cu dragostea.
Muzica să cânte tare,
Tu cu drag să chefuiești,
Și cu drag să-nchini paharul
Omului care-l iubești, mai.
Că la anii bătrâneții,
Ai da bani și-ai da orice,
Tinerețea nu se-ntoarce
Și nu știi de ce?
Că la anii bătrâneții,
Ai da bani și-ai da orice,
Tinerețea nu se-ntoarce
Și nu știi de ce?
Poți să dai bani și avere,
Poți să dai oricât ai da,
Poți cumpăra orice-n lume,
Dar nu și tinerețea.
Poți să dai bani și avere,
Poți să dai oricât ai da,
Poți cumpăra orice-n lume,
Dar nu și tinerețea, of.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a reține tinerețea și regretul că aceasta este trecătoare. Subliniază valoarea amintirilor și a dragostei din anii tinereții, comparând-o cu bogăția materială care nu poate cumpăra tinerețea.