Nu-i avere-n lumea toată
Cum e dragostea curată
Numai cine n-o găsește
Nu știe cât prețuiește
Eu o am și mi-o țin bine
Să nu plece de la mine
Cu vorbe dulci, mi-o desmierd
Ca nu vreau-n lume s-o pierd
Eu o am și mi-o țin bine
Să nu plece de la mine
Cu vorbe dulci, mi-o desmierd
Ca nu vreau-n lume s-o pierd.
Dragostea e o minune
Când la om în suflet vine
În inimă-ți dă fiori
Și-ți dorești să nu mai mori
Toată viața să trăiești
Lângă omul cel iubești
Că de nu-l iubești un pic
Fără ea nu ești nimic
Toată viața să trăiești
Lângă omul cel iubești
Că de nu-l iubești un pic
Fără ea nu ești nimic.
Mulți ar vrea ca să iubească
Dar nu știu cum s-o găsească
Și o au mereu în față
În tot ce înseamnă viață
Ea e-n crângul cu izvoare
Zori cu răsărit de soare
Ploi și adieri de vânt
Chipul omului iubit
Când o ai ești ca o floare
Când o pierzi, sufletu-ți moare
Dar și-așa oricum ar fi,
Fără ea nu poți trăi.
Sensul versurilor
Piesa celebrează dragostea pură ca fiind cea mai mare avere. Subliniază importanța iubirii în viața omului și impactul profund pe care îl are asupra sufletului.