De-aș putea vremea să-ntorc
Cu dragostea la un loc, mai
N-aș mai iubi așa mult
Numai cât pot eu să duc
De-aș putea vremea să-ntorc
Cu dragostea la un loc, mai
N-aș mai iubi așa mult
Numai cât pot eu să duc
Am iubit și am sperat
Și nimic n-am câștigat, mai
Poate așa-i făcută viața
Să trăim doar cu speranța.
Când te purtam, neică, în gând
Mergeam pe poteci cântând, mai
Glasul dulce-mi ascultai
Și cu drag mă sărutai
Când te purtam, neică, în gând
Mergeam pe poteci cântând, mai
Glasul dulce-mi ascultai
Și cu drag mă sărutai
Anii au trecut în zori
Lăsând dor în urma lor
Au trecut, nu ne-am gândit
Că toate au un sfârșit, mai.
Vorbe grele noi ne-am spus
Și acum plângem pe ascuns, mai
Plângi, neicuță, tu mai mult
Că ți-am dat dorul împrumut, mai
Vorbe grele noi ne-am spus
Și acum plângem pe ascuns, mai
Plângi, neicuță, tu mai mult
Că ți-am dat dorul împrumut, mai
Lacrimile să nu-ți treacă
În râuri să se prefacă
Și eu să mă spăl în ele
Ca să-mi treacă de durere
Nu mai vreau, neicuță, nu
Nu mai vreau să-ți duc dorul, mai
Dorul care îl aveam
Singurică mi-l duceam, mai
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru o iubire pierdută și dorința de a schimba trecutul. Vorbește despre durerea despărțirii și despre amintirile frumoase care acum dor.