Cu mâinile sub pernă, caut siguranță, tată
Cu un leș pe adevăr și unu-ntins pe artă
Casa mea-i un cimitir de vise
Răsfoiesc sicrie stinse
Curajul rânjind minte
Șoptind un: Taci și-nghite!
Jelit de-o javră simte regret orice părinte
Că-n tot sade rău’ ca un partener de-afaceri
Trece valu’ și pe margini tinere
Rămân doar pioni visând regine libere
Ca timpu’ unei vipere ce-mi gustă-ncet cuvintele
Tu, vinde-le!
Și cumpără-ți vileag
Ce adevăr valabil într-o carte cu colți răi
Caută inima tare să-i mănânce din bătăi
Și-n zarea de sare, dulcele pierde teren
Și-n calea de care am avut grijă, mă tem
De culoarea ce am șters să devin
Un alt om de serviciu
În sanatoriul unui viciu.. [viciu viciu viciu..]
Două voci pe umeri, uneori nehotărâte
Mușcă-ncet lobul urechii
Voci de femei și, prost, am încredere.
Afaceri proaste cu viața, mereu ies în pierdere
Restructurări de personal, impersonal îți spun să ieși afară din mine
Mi-a făcut plăcere, gata!
Că de mâine schimbăm placa!
Bagă un director la marketing-probleme
Că mă-nfunda prea puțin și ăștia habar n-au de ce
Rece! Ca o sabie-ngropată
Caut sânge-n artă
Rege, ca un copil peste un mușuroi ce calcă,
Trece tipu’, tată!
Mă uit peste umăr
Vad prin vocea rea că nu las nicio urmă,
Da’ țin crucea lângă cap, sub o pernă
Plină de fulgi și stele
C-am alergat înger toată viața și-am rămas cu pene..
Și penele astea nu-i țin nimănui de foame, tată
Când sufletul cere răspunsuri [x6].
Mai ții tu minte
când mi-ai dat o palmă peste ceafă
și mi-ai zis:
Marș în lume! Și să nu te-ntorci far’adevăr!.
Asta-i răspunsul meu..
Asta-i răspunsul meu, tată..
Asta-i răspunsul meu, tată..
O zi-n vileag, tată
Atâta am vrut
Atâta am vrut
Atâta am vrut
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare intensă a adevărului și a sensului vieții, marcată de dezamăgiri și regrete. Protagonistul se simte prins într-un ciclu vicios, căutând răspunsuri într-o lume plină de iluzii și compromisuri. Reflecția asupra relației cu figura paternă adaugă o dimensiune emoțională profundă.