Și dacă m-aș uita zilnic la televizor și aș găsi zilnic ceva nou,
Precum un mândru marinar pe vârf de vas ce priește în larg și vede mereu câte ceva
Cu binoclul său ruginit de sare lipit ieftin în cositor, simțindu-se din ce în ce mai înconjurat de pământ.
Dacă marinarul ăla pentru o clipă ar dori mai multă apă, atunci și eu mi-aș dori o clipă să mă văd acolo.
În cutia mea de plastic marcată de un nume, nu prea mare, dar destul de mare încât să satisfac marinarul din mine.
În refugiul unor știri pline de: „Astăzi un bărbat de 32 de ani și-a pierdut fetița de 5 și soția într-un accident de mașină și este momentan în stare bună”
În atâtea pierderi, în atâtea alegeri proaste aruncate de sus, de parcă nu există un deget să arate că apusul, nu e chiar așa ușor de prins.
În refugiul unui film de ora 9 unde oameni vând cu atâta nonsalanță sfârșituri fericite de parcă este atât de ușor.
În refugiul unui om plin de inconștiență, în inima unei fete singure, în sărăcia neamului meu din care ies târându-se martiri cu ceasuri scumpe și pantofi lucioși.
Din explozia unor „te iubesc”-uri scuipate de societatea care nu-ți lasă timp să tragi aer, înainte să înjuri.
Din creierul unui copil de 8 ani ce privește spre o icoană și spune: „Vreau să am și eu un televizor să mă uit la desene animate!”
Dar, marea asta pustiule, s-a jurat pe televizorul tău că nu vrea să vadă pământ și habar n-ai cât bine vrea să-ți facă.
Ascultă asta de la un copil crescut cu casete închiriate ce știa pe derost sute de filme, ce a rămas țintuit și șocat în fața unui ecran plin de purici fără să simtă că spectacolul, că spectacolul se-ncetase de mult.
Un copil ce a ales la timp să se despartă de ochii altora și să vadă mai mult cu ai săi, un copil ca mulți alții dar extraordinar de puternic pentru lucrurile pe care numai el le vede și cu ajutorul cărora în fiecare zi mai trasează niște linii pe atlas.
Deoarece în ziua în care acest vapor, acest vapor, se va scufunda, eu îmi iau prima barcă de salvare, caut pământul și vin să-ți sparg televizorul.
Sensul versurilor
Piesa explorează modul în care mass-media, în special televizorul, oferă o evadare din realitate, dar și modul în care această evadare poate deveni o formă de dependență. Naratorul descrie o călătorie de auto-descoperire și de rupere a iluziilor create de "marele ecran", îndemnând la o percepție mai autentică a lumii.