Steleverzi – Fii Ca Mine

Te-am crescut bine, nebuno. Fii ca mine, hai, fii ca mine!
Crescută cu instinctul de-a permite
genul de fată rea ce te iubește când te minte,
în cuvinte dulci, ca ciocolata cu rom,
ca ea n-adoarme conștiința când toți îngerii dorm.
Suflet color, cu diagonală mare,
culoare pe culoare face inima mai tare,
dar o doare uneori când o las fără paznic
și mai bate un obraz, când băiatul e obraznic.
Mai bate-un apropo, mai bate-un pumn în masă,
dar în fiecare seară se întoarce bine-acasă.
Mereu în transă, sub acorduri de foc, neliniștită la geam,
când tramvaiul ia foc, aglomerația lovește în acorduri de chitară.
E punctuală mereu, că nu e timp de stat pe-afară, ca-n viață,
și-n fiecare dimineață ia cartierul la pas,
privind în urmă sau la ceas, privind în față.
Viitorul ca un drum pavat cu soare, cu un zâmbet în dotare
și egoism în caz că doare
și nu e genul să te-nvețe pe derost, dar reține,
nu uita c-are-o agendă plină cu străini ca tine.
Și am știut mereu că simte oamenii buni,
un detector de metale fine, cu ochii căprui,
ține minte undeva, da’ nu spune nimănui,
știi ce? fata mea când e rănită nu zice, că
ea e mândră de orice cicatrice,
plină de dor pentru orice prost iubit,
trăiește pentru toți, plină de porți
care le simt dulce dintr-o slăbiciune,
n-are nevoi, dar are pofte scumpe
și dacă cere frumos, tăticul ei e generos și face rost de multe.
Știe cum merge treaba-n societate,
aici zâmbești și faci pe prostu’, și dacă faci frumos ajungi departe,
da’ nu-i destul, că e orgoliu-n joc
și dacă fata mea nu-și face rost, își face loc.
Și când mă cert cu ea, parcă mă cert cu mine, și simte
că ne-mpăcăm mereu fără prea multe cuvinte,
avem căi necunoscute de-a comunica
și niciodată sângele nu se face apă, da.
E fata mea, ca o carte de povești
și dacă ai destul curaj ești liber să o citești.
Am bani, am arme, am și bomboane,
pot mitui pe oricine, lumea e o parodie.
Fiecare scrie cum ar vrea să fie, că nu-i greu
geniu cu un strop de nebunie și tupeu. [x2]