Steleverzi – Bucureștiul Noaptea

Haide, dragă, să-ți arăt Bucureștiul
Noaptea.
Îsta-i orașul nimănui
și poveștile lui,
aceleași haine murdare,
haine prinse-n cui,
hai în pânzele lui albe de noapte și fum,
draga mea, n-o să te mint, o să ne pierdem un pic pe drum.
Haide, dragă, să-ți arăt Bucureștiu-n haine tari,
inimă de câine-n piept și zgomot de lăutari
vechi ca o sticlă-n larg plină cu mesaje ca
„plimbă-te prin mine ca printr-un oraș, iubita mea!”
S-au pierdut plimbările pe străzile din capitală,
stările, cafelele, țigările din gară,
fumul plin de fluturi așteptând pe cineva,
sunt doar tălpi vechi pe trotuar fără ea,
da, știi că-s știri fierbinți, semafoare și case de oase,
Magheru’ și Bălcescu nasc iluzii și fantasme,
sprijin citadinul de culori cochete,
acele povești despre femei ușoare,
doar pe tobe grele,
devreme,
plec mereu acasă
fară glas,
las ultima țigară jumate și alarma de la ceas arde,
ore nedormite, pas străin, cine mă simte?
Ori e „te iubesc” ori nu, cine mă minte?
Poate tu. că femeile pe aici nu vor poezii, iluzii și regrete,
vor telefoane târzii și propuneri indecente.
Ajută, gen, haide, dragă să-ți arăt Bucureștiul.
Noaptea-i lungă.
(Lumini, cameră, motor)
Lumini, paturi deocheate și arte frumoase ca
„strânge-mă tare de mână, știi că-mi place așa”,
senzații vicioase, seri din parfumul ei,
imaginația scormonește complimente de doi lei..
Îsta-i orașul nimănui
și poveștile lui,
aceleași haine murdare,
haine prinse-n cui,
hai în pânzele lui albe de noapte și fum,
draga mea, n-o să te mint, o să ne pierdem un pic pe drum,
draga mea, n-o să te mint, o să ne pierdem un pic pe drum,
(N-ai grijă, n-ai grijă, am eu grijă de tine, stai liniștită)
draga mea, n-o să te mint, o să ne pierdem un pic pe drum,
(să vezi tot orașul, să vezi toate luminile, să vezi ce frumos arată orașul ăsta când privești de sus noaptea)
draga mea, n-o să te mint, o să ne pierdem un pic pe drum,
(nu se vede mizeria, nu se vede nimic)
draga mea, n-o să te mint, o să ne pierdem un pic pe drum.