Frunzuliță verde, verde și-o lalea,
Haide, zi, bădiță, zi cântarea mea!
Saltă hora între Dunăre și mare,
Cântă ciocârlia, Dobrogea-i o floare.
Zi o geampara!, zi, bădiță, așa!
Că e veselie în Dobrogea mea.
Frunzuliță verde, verde de mărar,
Frumușele fete sunt în Topraisar,
Harnice, voioase, dulci la sărutat,
Cum e Murfatlarul nostru lăudat.
Și voinicii mei, ia priviți la ei!,
Fruntea sunt în sat,
Buni de însurat.
Măi bădiță, bade, băsmăluța mea,
Dorurile mele-am împletit în ea,
Am țesut, bădiță, floarea dragostei,
Dacă îți sunt dragă, vino să mă iei.
Ce te uiți așa
Pe gurița mea?
Nu se poate, bade,
Ne vede măicuța!.
Joacă hora, bade, joacă, nu te da!,
Joacă și tăicuțu, și măicuța așa.
Cântă lăutarii, saltă inima,
Ochișori ca badea n-are nimenea.
Zi o geampara ca în Dobrogea
Și în hora mare să jucăm așa!
Zi o geampara ca în Dobrogea
Și în hora mare să jucăm așa!
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și celebrare, tipică zonei Dobrogea. Exprimă bucuria vieții, dragostea și frumusețea locurilor, invitând la joc și voie bună.