Hai, porniți la joc mai iute
Și mândruțe cât de multe!
Neică, zi un Pandelaș,
Că nu-ți vine să-l mai lași! (bis)
Uite-așa, Vasile, zi,
Toamna la cules de vii,
Zi-le, bre, ca pe la noi
Geamparalele, flăcăi!.
Foaie verde matostat
Măi, neicuță spâncenat,
În armată n-ai intrat
Și gândești la-nsurat (bis)
Firicel de matostat
Mândra îți dădu un sfat:
Stai la casa părintească,
Mustăcioara să-ți mai crească!.
Uite la mândruța ta
Când joacă flăcăi cu ea
Zboară ca o rândunea
Parcă e un fulg de nea (bis)
Da’ când vrei și tu s-o joci
Nu poți, neică, să o-ntorci
Pe picioare te-a călcat
Să te saturi de jucat.
Hai, lăută, zi mai tare
Să se-ntindă hora mare
În trei sate și oraș
Geamparaua Pandelaș! (bis)
Jocul nostru Pandelaș
Toată viața juca-te-aș
Pe călcâie și pe pași
Ca la sat și la oraș! (bis)
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la dans și celebrarea vieții rurale. Versurile descriu atmosfera unei petreceri tradiționale, cu accent pe joc și voie bună.