Frunzuliță flori mărunte
Bine mi-e cu neamuri multe
Și ce bine mi-i colea, măi,
Cu neicuța-alăturea, măi,
Și cu frați și cu surori, măi,
Parcă-i grădina cu flori, măi.
Frunzuliță vioara, măi,
Băsmăluța aș juca, măi,
Cu cei harnici la un loc, măi,
Tinerei și cu cojoc, măi
A venit toamna bogată
Cu vin roșu împolată.
Bea, neicuță, cu ulcioru’
Poate ți-o mai trece doru’
Și de-oi bea ulcioare zece
Tot de doru’ meu nu-ți trece
De ți-s dragă, de-s frumoasă
Mi-o sta bine și mireasă.
Dară ieri pe înserat, măi
Neica rău s-a mâniat, măi
Și gurița nu i-am dat, măi
Băsmăluța mi-a luat, măi
Adă, neică, băsmăluța
Și mă cere la măicuța!
Adă băsmăluța-acasă
Și mă cere de mireasă!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a fi înconjurat de familie și anticipează cu emoție momentul nunții. Versurile evocă un sentiment de apartenență și tradiție, cu un strop de nostalgie.