Trei gutâi, trei alămâi,
Ce-i, Gheorghiță, de nu vii,
Floricică de cireș,
Zi-mi ce-i, bade Gheorghieș,
Floricică, zi-mi ceva
Până prinzi a te usca.
C-am rugat o turturea
Să-i ducă dorul cu ea,
Dar și ea-i cu dorul ei
Crește puii mititei,
Pui micuți și făr’ de pene
Că Gheorghieș n-are vreme.
Am rugat un grăurel
Dorul să mi-l ducă el,
Dar nu poate că e pui,
Abia zboară-n cuibul lui,
Dorule, durere grea,
Fugi de la inima mea,
Că dorul unde se lasă
Face lacrimilor casă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și așteptarea unei persoane dragi, Gheorghiță, care nu vine. Vorbitorul încearcă să trimită dorul prin intermediari, dar aceștia sunt împiedicați, accentuând sentimentul de singurătate și durere.