Tinerețe, bob de aur,
Unde oare să te caut,
De-aș ști unde te-aș găsi
Te-aș fura și te-aș opri,
Te-aș păstra la sânul meu
Să te pot purta mereu,
Că mi-i greu la bătrânețe,
Fără tine, tinerețe!.
Anilor, voi anilor,
Iute-ați mai trecut în zbor,
Ați fugit pe lângă mine,
Am știut de rău și bine,
Ca pasărea care cântă
Omul trăiește și uită,
Că dacă n-ar fi uitarea
L-ar omorî supărarea.
Tinerețe, tinerețe,
Nu-mi grăbi la bătrânețe,
Tinerețe, nu-mi pleca,
Mai stai în grădina mea,
Ca pe-o floare te-oi păstra,
Lângă mine te-oi culca,
Ca pe-un răsărit de soare
Cât or fi munți și izvoare!.
Ce n-aș da să am acum
Tinerețea de copil,
Tinerețea de copil,
Mintea care-o am acum
Și-n zorile dimineții
Să-mi strâng roua tinereții,
S-o păstrez în sân la mine
Ca să nu mi-o fure nime’,
Să vă dau și vouă-un strop
Ca să vă poarte noroc!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund pentru tinerețe și regretul trecerii timpului. Vorbitorul își dorește să păstreze tinerețea și să o împărtășească cu ceilalți, ca pe o sursă de noroc și vitalitate. Este o meditație asupra valorii tinereții și a impactului pe care îl are asupra vieții.