Tinerețe, bob de aur,
Unde oare să te caut?
De-aș ști unde te-aș găsi,
Te-aș fura și te-aș opri.
Te-aș păstra la sânul meu,
Să te pot purta mereu,
Că mi-i greu la bătrânețe,
Fără tine, tinerețe.
Anilor, voi, anilor,
Iute ați mai trecut în zbor,
Ați fugit pe lângă mine,
Am știut de rău și bine.
Ca pasărea care cântă,
Omul trăiește și uită,
Că dacă n-ar fi uitarea,
L-ar omorî supărarea.
Tinerețe, tinerețe,
Nu-mi grăbi la bătrânețe!
Tinerețe, nu-mi pleca,
Mai stai în grădina mea!
Ca pe-o floare te-oi păstra,
Lângă mine te-oi păstra,
Ca pe-un răsărit de soare,
Cât or fi munți și izvoare.
Ce n-aș da să am acum
Tinerețea de copil,
Tinerețea de copil,
Mintea care-o am acum!
Și-n zorile dimineții,
Să-mi strâng roua tinereții,
S-o păstrez în sân la mine,
Că să nu mi-o fure nimeni!
Și-n zorile dimineții,
Să-mi strâng roua tinereții,
Să vă dau și vouă un strop,
Să vă poarte cu noroc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund pentru tinerețe și regretul trecerii timpului. Vorbitorul își dorește să poată păstra tinerețea și să o împărtășească cu ceilalți, pentru a le aduce noroc.