Foicică din poiene,
Sunt din locuri moldovene,
Din lunca Siretului
Unde-i casa dorului
Și bădița-i lângă mine
Când mă vede-i pare bine.
Împreună amândoi
Nu e nimenea ca noi,
De-așa mult cât ne iubim
Râdem numai și glumim,
Că omul ce-mi place mie
E bădița Văsălie.
Când îl supăr câteodată
Fuga-i dau un sărutat,
Of, când stau și mă gândesc
Numai eu îl necăjesc,
Dară tot eu îl împac
Seara când l-aștept în prag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria unei fete de la sat care își iubește partenerul. Versurile descriu un peisaj idilic și o relație plină de afecțiune și joacă.