Somnu-i, mamă, ochilor,
Dar nu pot dormi de dor!
Culcă-te, fătucă, tu
În patul tătâne-tu!
Ba eu, mamă, nu mă culc
Că patu-i făcut din nuc,
Salteaua-i din pai de fân
Și miroase-a om bătrân.
Somnu-i, mamă, ochilor,
Și nu pot dormi de dor!
Du-te, fată, te-oi culca
În patul surori-ta!
Bă eu, mamă, n-oi putea
Ca să dorm cu sora mea,
Că patu-i făcut din flori
Nu să dormi două surori.
Du-te, fată, doarme-acu
În patul frătâne-tu!
Ba eu, mamă, n-oi porni,
În patul lui n-oi dormi,
Patul îi făcut din brazi
Nu să dormi surori cu frați,
Patul îi făcut din brazi
Nu să dormi surori cu frați.
Du-te, fată, și te culcă
În iarb-adusă din luncă,
În podul grăjduțului
La pieptul drăguțului!
Bine, mamă, te-ai gândit,
Dulce gura ți-o grăit,
Dulce gură, mamă, ai
Că bună hodină-mi dai!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de somn, dar imposibilitatea de a dormi din cauza dorului. Refuzul de a dormi în diverse locuri simbolizează căutarea unui loc sigur și confortabil, care este găsit, în final, la pieptul persoanei iubite.
