– Somnu-i, mamă, ochilor,
Dar nu pot dormi de dor!
– Du-te, fată, te-i culca
În patul bunică-ta!
– Ba eu, mamă, nu mă culc
Că e trist patul din nuc,
Salteaua-i din pai de fân
Miroase a om bătrân.
– Somnu-i, mamă, ochilor,
Dar nu pot dormi de dor!
– Culcă-te cu mine, fată,
Cum dormeai și altădată!
– Mamă, nu mă pot culca
Că mă arde velința
Și cele privighetori
Mă țin trează până-n zori.
– Somnu-i, mamă, ochilor,
Dar nu pot dormi de dor!
– Du-te, fată, te-oi culca
În pat lângă soră-ta!
– Nu pot, mamă, că amu
Ea visează și eu nu,
Perina în brațe-o strâng,
Stau trează și-aș vrea să plâng.
– Du-te, fată, și te culcă
Colea-n florile din luncă,
În mirosul fânului,
La pieptul drăguțului!
– Merg, mamă, și m-oi culca
Acolo-i hodina mea,
Visele toate visând,
Să mă scol în zori râzând.
Sensul versurilor
O fată nu poate dormi din dor și caută alinare, dar nimic nu o poate consola. În final, găsește consolare doar în brațele dragostei.