Bade-al meu pe de cu seară
Mă strigă să ies afară:
– Savetuță, ieși la poartă
Ca să te sărut o dată,
O dată, de zece ori,
Savetuță, n-ai să mori.
– Măi bădiță, eu aș merge,
Dar mămuca mă pândește
Stă-n cămară ghemuită
După ușă pregătită,
Eu să-ncerc să ies afară
Să vezi tu ce scărmăneală.
Și-am să iau cofița-n mână
S-aduc apă din fântână,
Și-o să mergem tupiluș
Că afară-i lunecuș,
Lunecușu-i cu pricină
Și te ține la fântână.
Mama trage cu ochiul
La Vasile, săracul,
Vasile, bătu-l-ar vina,
Strigă cât îl ține gura:
– Savetuță, de când strig
Am încremenit de frig!
– Să fii cât de-ncremenit
Cu mama nu-i de glumit.
Sensul versurilor
Un tânăr încearcă să se întâlnească cu iubita sa, Savetuța, dar mama ei o supraveghează strict. Dialogul amuzant evidențiază dorința tinerilor și obstacolele întâmpinate din cauza vigilenței mamei.