Norocel de toți știut,
Cine mi te-o împărțit
O greșit la cântărit
Că bine nu te-o-mpărțit:
La unii prea mult le-o pus,
Mie nu mi-o mai ajuns.
Eu noroc am semănat
Și-o ieșit, dar s-o uscat,
Altul seamănă și-n piatră
Și-i răsare tot o dată,
Eu l-am pus și-n busuioc
Și n-o răsărit deloc.
Rară floare-i norocul
Nu se face-n tot locul,
Nu se face-n tot locul
Și nu-l are tot omul,
L-am semănat dimineața
Zbuciumată mi-o fost viața.
L-am semănat prin gradină
S-o uscat din rădăcină,
L-am schimbat apoi din loc
Dar omul bun n-are norocul,
Că om bun am fost și eu,
Dar norocul mi-o fost rău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și dezamăgirea față de lipsa de noroc în viață, în ciuda eforturilor depuse. Vorbitorul se simte nedreptățit, observând cum alții prosperă fără a depune același efort.