Foaie verde doi bujori,
Asta iarnă-n șezători
Mi-am cusut ie cu flori
Să fiu mândră-n șezători,
Catrincioara numai fir,
Poalele cu trandafir.
Și gătit-așa frumoasă
Să mă duci, bădiță, acasă
Să nu mai stai supărat
Pentr-un pic de sărutat,
Pentru o nimica toată
Că n-am stat mai mult la poartă.
Doar măicuța, știi tu bine,
Cum se supără pe mine
Când stau seara pe uliță
Pentru tine, măi bădiță,
Nu știu, bade, cum să fac
Pe-amândoi să vă împac.
Parcă este și făcută,
Noi la toamnă facem nuntă,
Nuntă mare cu săteni
Ca la noi la Dumbrăveni,
Și-am să-mbrac ia cu flori
Ce-am cusut-o-n șezători.
Vers refren:
Hai, iu, iu, iu, iu, iu, iu!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o tânără care își coase o ie cu flori pentru a o purta la nuntă. Ea își exprimă dragostea pentru bădiță și anticiparea nunții, dorind să împace pe el și pe mama ei.