Mamă, șapte fete ai
Pe niciuna să n-o dai
Așa cum m-ai dat pe mine
Să fiu singură pe lume.
M-ai crescut, m-ai înzestrat
Și m-ai scos de măritat,
Și m-ai dat după urât
Să merg singură plângând.
De vrei, mamă, să mă ai
Pune la căruță cai,
Și la car pui patru boi
Să-mi aduc zestrea ‘napoi.
Și s-o aduc până-n gară
Să-i dau foc să ardă-n pară,
Să se mire pietrele
Ce noroc au fetele,
Să se mire satul meu
Ce noroc am avut eu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei măritate cu un bărbat nepotrivit și regretul că a fost dată de tânără. Ea își dorește să își recupereze zestrea și să o distrugă, simbolizând astfel dorința de a se elibera de această căsnicie nefericită.