Trandafir, crenguță verde,
Ionel, sprâncene negre,
Cine ți-o pus ție nume
Să aibă noroc pe lume.
Strigătură:
Că eu când aud Ion
Mă usuc, bade, de dor.
Și-auzii pe-o vecinică
Cum te strigă Ionică,
Taman măturam pe-afară
Și-am dat la poartă năvală.
Strigătură:
Să văd, bade, cin’ te strigă
Iară inima îmi strică.
Nu am stare și-alinare,
Strig Ioane-n gura mare
Vin’ că ți-am făcut cărare
Busuioc și tămâioare,
Ți-am semănat numele
Pe toate cărările,
Pe toate cărările,
Prin toate grădinile.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru Ionel. Ea este atât de îndrăgostită încât și simplul fapt de a-i auzi numele o face să sufere, iar gelozia o mistuie când aude pe altcineva strigându-l.