Hora cea cu strigătură
Multă lume mai adună
Și-ți face inima bună,
Ia poftiți și voi
Să jucați cu noi!
Strigătură:
Bine mai merge dobașul,
Mândru joacă românașul.
Cine joacă-n hora mare
Uită, zău, de supărare
Și nimica nu-l mai doare,
Și-am să joc și eu
lângă neamul meu.
Strigătură:
Hop, țup, țup, și la podele,
Săracele ciuboțele,
Ce-o mai rămânea din ele?.
Cine nu se-nveselește
Nici pe el nu se iubește
Și degeaba mai trăiește,
Dar eu joc și cânt
cât îs pe pământ.
Strigătură:
Zi-i pe strună, măi Ilie,
C-amu-i mare veselie,
Cui e drag la joc să vie!.
Unde joacă om frumos
Crește iarba-n loc pietros
Și copacu-i mai umbros,
Badea-i mânios
Zvârle cușma jos.
Strigătură:
Că scripcarul nu-i vânjos,
Nu știu azi-noapte unde-o fost,
Dar eu joc și strig întruna
cât o să mă ție gura!
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria și voia bună aduse de dansul horei, invitând pe toată lumea să participe. Accentuează uitarea de griji și trăirea intensă a momentului prin muzică și dans.