Hai la joc, flăcăi și fete,
Cu cojoace și ciubote,
Prindeți-vă la un loc
Că și eu aș vrea să joc,
Unde-i joc și voie bună
Acolo-i casa mai bună,
Unde-i joc și veselie
Acolo-mi place și mie.
Strigătură:
Unde-i joc și voie bună
Acolo-i și casa bună.
De nu știi bade-a juca
Uită-te pe-alăturea,
Stai mai drept, măi bădișor,
Dar mișcă și din picior,
Hai cu jocul cât mai larg
Și strigați la badea-n prag
Că de nu-i jocul strigat
Ne-o râde și lumea-n sat.
Strigătură:
Hai cu jocul cât mai larg
Și-l strigați la badea-n prag.
Vai de mine, n-am văzut,
Ciubotele mi s-au rupt,
Și-aș rămâne-așa pe loc
Numai să nu ies din joc,
Nu te uita rău, bădică,
Că mi s-a rupt o opincă,
Mi s-au rupt opincile,
Or juca obielele.
Strigătură:
Nu te uita rău, bădică,
Că mi s-a rupt o opincă.
Și-ar vrea băbuța, ar vrea
Să se-nvârtească și ea,
Să rotească poale crețe
Cum rotea la tinerețe,
Moș Costan îi pofticios
A zvârlit sumanul jos
Și se-ncinge-n pas mărunt
De sare zeama din unt.
Și-nvârtește câte-o babă
De sare zeama din oală.
Strigătură:
Moș Costan îi pofticios
A zvârlit sumanul jos
Și-nvârtește câte-o babă
De sare zeama din oală.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria jocului popular și a dansului în comunitate. Versurile evidențiază importanța tradițiilor și a veseliei împărtășite, unde toți, tineri și bătrâni, se lasă purtați de ritm și voie bună.