Foaie verde, fir și linte,
Foaie verde, fir și linte,
Câte păsări sunt venite
Nu-s ca mine necăjite.
Și mai este-o păsărea
Necăjită ca maica,
C-o crescut un cârd de pui
Și-amu nici unul nu-i.
Și-amu plânge și suspină
C-o lăsat-o toți străină,
Dintr-o casă rasă, plină,
Singurică stă la cină.
Dintr-o casă plină, rasă,
Singurică stă la masă,
C-o avut cinci puișori
Frumușei ca niște flori.
Și-o bătut un vânt de vară,
Și-o bătut un vânt de vară
Și-au zburat din cuib afară,
Și-au zburat din cuib afară.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și abandon resimțit de o mamă (metaforic, o pasăre) ai cărei copii au plecat. Ea plânge și suspină, simțindu-se străină și singură, amintindu-și de vremurile când casa îi era plină de bucurie.