Cât de bun îmi e bărbatul
Tot mai umblă cu-ncercatul,
Taman ieri l-o-mpins păcatul
La vecin-o sărit gardul,
Dar vecina-i cam vicleană,
Zice: „Vină mâine seară
Că al meu pleacă la moară
Și te-oi aștepta-n cămară.”
Dar vecina după asta
M-o strigat la gard, săraca,
Și-unde-am pus țara la cale
Și bărbații la-ncercare,
Ș-apoi când s-o amurgit
Să-l fi văzut tupilit
Și nimenea să nu-l vadă,
Țuș, la vecină-n cămară.
N-aștepta să zică „Da!”
Și-o-nceput a săruta,
N-o-‘pucat să pupe bine
Bărbatul vecinii vine
Și l-o pus la pivniță,
La-nvârtit la râșniță,
Și-uite-așa pân’ dimineață
L-o făcut un sloi de gheață.
Și vecinul necăjit
Peste gard l-o azvârlit,
El ca fata rușinoasă
Intră-ncovrigit în casă,
Și-azvârle ochii sfrijit
La vecinele cum râd,
Și râdeau în gura mare
Cum își cere el iertare.
– Ia să-mi spui, tu, bărbățele,
Cum îți plac buzele mele,
Bată-te, bărbat, urgia,
Unde ți-i amu’ mândria?!
Când vezi că ți-i viața grea
Te ascunzi sub fusta mea,
Și-amu’ vezi cum râde satul
De ce mi-o făcut bărbatul!
Sensul versurilor
O femeie descoperă infidelitatea soțului ei cu vecina. Vecina o ajută să-l prindă pe soț în fapt, iar acesta este umilit și pus la muncă de soțul vecinei, apoi este ridiculizat de tot satul.