Așa-s fetele-n Moldova, măi bădiță,
Când se prind la joc în sat
Îmbrăcate-s în cămeșă și-n catrință,
Bune sunt de sărutat,
Vin flăcăii după ele
Dup-al nostru obicei
Să le joace cum vor ele,
Jucați sârba, măi flăcăi!.
Și-apoi când se-ncinge iară hora mare,
Să le vezi cum se-nvârtesc,
Cum nu le-ar plăcea jocul la fiecare,
Jocul meu moldovenesc,
Aș juca, dar n-am cu cine,
Nimeni nu mă ia la joc
Că sunt fată rușinoasă,
Mi-i rușine ca să joc.
Ia-mă, măi bădiță, la joc și pe mine
Și mă-nvârte-ncetișor,
Nu te uita la mine că-s înăltuță
Și te-oi călca pe picior,
Te-oi călca și pe papuci,
Bade, nu te supăra,
Cu mine bine n-o duci
Până când m-oi învăța!
Sensul versurilor
Cântecul descrie fetele din Moldova care dansează cu pasiune, invitând flăcăii la joc. O fată timidă își dorește să fie invitată la dans, chiar dacă se teme că va călca pe cineva pe picior.