Am avut un pui pe lume
N-am știut a-l ține bine,
Am avut și eu un pui,
Dar nu l-am spus nimănui,
Dulce-o fost a ta guriță
Ca floarea de garofiță,
Vin’ diseară la portiță
Să-ți mai spun o vorbuliță.
Gândește-te, bade, bine,
Poate te întorci la mine
C-atuncea când ai plecat
Rămas-bun nu ți-ai luat,
Ce-i cu tine, fir de viță,
De nu mă strigi la portiță,
De nu vii când te chem eu
O să-ți pară, bade, rău.
Cine-o zis dragoste-n lume
N-o știut a-i pune nume,
Să-i fi pus numele floare
Tot așa-i de trecătoare,
Vino ca să-ți dau guriță
Și-o floare de lămâiță,
Vino, bade, când mi-e dor
Și pe soare, și pe nor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și regretul unei iubiri pierdute. Persoana își amintește cu nostalgie de momentele dulci petrecute alături de cel drag și speră la o reîntoarcere, în ciuda trecerii timpului și a incertitudinilor.