Hai, dobrogeană,
Lotcă de pescar!…
Spre-a zării geană,
Leagănă-mă iar!…
Refren:
Hai, lotcă, du-mă!…
Du roade bune!…
Că-n zări apune
Soarele pe val
Şi-n fapt de seară,
La ţărm de mare,
Mândră comoară,
Aduc la mal..
Din ape-albastre,
De pe-al mării şes,
Braţele noastre,
Argint au cules!…
Refren:
Hai, lotcă, du-mă!…
Du roade bune!…
Că-n zări apune
Soarele pe val
Şi-n fapt de seară,
La ţărm de mare,
Mândră comoară,
Aduc la mal..
Hai, lotcă, zboară!…
Seara s-a lăsat
M-aşteaptă iară,
Mândruliţa-n sat
Refren:
Hai lotcă, du-mă,
Sub cer cu lună,
Spre steaua mea,
Cu ochi de peruzea!..
Hai, lotcă, zboară!…
Dorul mă-nfioară
Hai, lotcă, du-mă!…
Sub stele, sub lună.
Sensul versurilor
Cântecul evocă o imagine romantică a vieții de pescar, combinând munca pe mare cu dorul de casă și de persoana iubită. Lotca devine un simbol al legăturii dintre om și natură, purtând roadele muncii și sentimentele profunde.