Din ziua când, porni-vor ca să plouă
Stropi mari din norii fără de sfârșit
Eu voi uita că sunt dator – iar vouă
Nu v-o mai sta în cale-un oropsit.
M-o duce soarta undeva în lume
O peșteră-mi va fi culcuș și-n van
Veți alerga după un chip și-un nume
– Copilul care nu v-a dat un ban.
Și-n marea liniște ce m-o cuprinde
Am să vă uit cum m-ați uitat și voi..
Din mine nu vor mai avea ce vinde
Și nici ce-i cere lumii înapoi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de uitare și dezamăgire față de familie. Naratorul anticipează o rupere de legături și o retragere într-o singurătate liniștită, eliberându-se de obligații și așteptări.