Iar ai plecat și nu știu unde ești
Iar ne-am certat dintr-o prostie
Mi-ai spus plângând că n-o să mai greșești
Te scoți cu „așa a fost să fie”
Ai să te-ntorci ca-ntotdeauna
Mai hotărâtă ca oricând
Că suntem soarele și luna
Că nu vei mai pleca nicicând.
Vii ca un uragan
Un amalgam de sentimente
Dar știu că altă șansă n-am
Sunt antrenat să duc regrete
Și-atunci mă-ntreb
De ce-am ales să cred iubirea
Am tras o carte pierzătoare
Un mare semn de întrebare
Și-atunci mă-ntreb
De ce mai caut fericirea
Doamne, cu ce-am greșit oare
De ce dorul ei mă doare.
Tu mă ridici pe culmile de sus
Mă lași să cad fără vreo plasă
Și-oriunde aș fi de viață dus
Cu tine tot mă simt acasă
Și de-ai să pleci, din nou de azi
Am să te trag tot mai aproape
Am să te prind de-ai să cazi
Să-ți curăț apa de sub pleoape.
Vii ca un uragan
C-un amalgam de sentimente
Dar știu că altă șansă n-am
Sunt antrenat să duc regrete
Și-atunci mă-ntreb
De ce-am ales să cred iubirea
Am tras o carte pierzătoare
Un mare semn de întrebare
Și-atunci mă-ntreb
De ce mai caut fericirea
Doamne, cu ce-am greșit oare
De ce dorul ei mă doare
Dar sunt pregătit să duc oricât
Pentru ea nimic nu e prea mult
Aș face orice, oricând.
Și-atunci mă-ntreb
De ce-am ales să cred iubirea
Am tras o carte pierzătoare
Un mare semn de întrebare
Și-atunci mă-ntreb
De ce mai caut fericirea
Doamne, cu ce-am greșit oare
De ce dorul ei mă doare
Dar sunt pregătit să duc oricât
Pentru ea nimic nu e prea mult
Aș face orice, oricând.
Aș face orice, oricând
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, marcată de despărțiri și împăcări repetate. Protagonistul se simte prins într-un ciclu dureros, dar este dispus să facă orice pentru persoana iubită, chiar dacă asta înseamnă să suporte suferința.