La școala vieții rupt în coate de atâtea bănci în care-am stat,
am învățat că doar o dată norocul clipei ne e dat,
dar amețit de căutare sau de atâta vin amar
n-am observat când am trecut
de clipa care s-a pierdut
de-atunci o caut în zadar.
Sunt trecătorul, sunt doar călătorul
ce a trecut prin lumea ta, pe drumul tău, prin viața ta.
Eu sunt hoinarul ce-și umple paharul
cu amintiri și neîmpliniri, cu despărțiri și cu iubiri.
Și cu iubiri.
Eu am cântat cu lăutarii și bani și suflet eu le-am dat
să-mi pună viața pe-o vioară și lângă ei am lăcrimat.
Știam că eu la școala vieții n-am stat în bancă prea atent
și am rămas un trecător ce strânge-n suflet dor cu dor
la școala vieții repetent.
Sunt trecătorul, sunt doar călătorul
Eu sunt hoinarul ce-și umple paharul.
Sunt trecătorul, sunt doar călătorul
ce a trecut prin lumea ta, pe drumul tău, prin viața ta.
Eu sunt hoinarul ce-și umple paharul
cu amintiri și neîmpliniri, cu despărțiri și cu iubiri.
Și cu iubiri.
n-am stat în bancă prea atent
și am rămas un trecător.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om care se simte ca un trecător, un călător prin viață, plin de regrete și amintiri. El își umple paharul cu experiențe, atât bune, cât și rele, și se simte un repetent la școala vieții.