Viflaime, Viflaime,
Cum de n-ai lăsat în tine
Pe Fecioara Maria
Să nască pe Mesia?
N-ai știut tu, Viflaime,
Cu câtă dragoste vine,
Cea mai Sfântă-ntre fecioare
A Domnului Născătoare.
N-ai primit tu, Viflaime,
Într-o casă de la tine,
Să dai un pic de sălaș
Celui mai Sfânt Copilaș.
Numai ieslea vitelor
I-a fost leagăn viselor,
Lumina i-a dăruit
Steaua de la răsărit.
Sensul versurilor
Piesa descrie regretul adresat Viflaimului pentru că nu a oferit un loc Fecioarei Maria să nască pe Mesia. Subliniază umilința nașterii lui Iisus într-o iesle și importanța credinței.