Ochii tăi, iubito, ce noroc.
La un miez de noapte să-i invoc.
Mi se par adesea ca-ntr-un vechi oraș ciudat,
Care nici n-a existat.
Într-o noapte i-am visat, i-am visat.
Ochii tăi, iubito, cum mă dor.
Când departe sunt de cerul lor.
La fereastră ninge floare de cireș amar,
Și-n nopți fără hotar,
Amintiri de felinar, felinar.
Refren: De la tine pan’ la mine,
Numai cer cu ape line.
Ochii tăi, ochii tăi…
De la tine pan’ la mine,
Numai cer cu ape line.
Ochii tăi, ochii tăi… ochii tăi.
Ochii tăi, iubiți, ce nenoroc.
Dacă nu i-aș fi văzut deloc.
S-ar fi dus și vara risipind privighetori,
Și s-ar fi făcut ninsori,
Roua ochilor de flori, ochi de flori.
Și de vânt mi-i teamă uneori,
Să nu sufle-n lumina lor.
Ochii tăi ca două mari și limpezi păpădii,
Să nu-i ducă într-o zi,
Unde nimeni nu-i va ști, nu-i va ști.
Refren:
Ochii tăi, iubito, mi-au lăsat,
Cerul peste suflet descuiat.
Dar sărut zăpada mamii tale ce ți-a dat,
Ochii așa cum n-am visat,
Că pot fi cu-adevărat, cu-adevărat.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și admirația față de ochii persoanei iubite. Ochii sunt văzuți ca o sursă de bucurie, dar și de melancolie atunci când sunt departe, fiind asociați cu amintiri și sentimente puternice.