Eu vin la nunta ta, iubito
Si nu voiesc nimic sa-ți cer,
Dar roagă-ți nașii să mă lase
Să-ți cânt la nunta leru-i ler.
Colindător fără de casă,
Colindător fără noroc
Un strop de vin și-un strop de pâine,
Îți cânt și apoi o iau din loc.
Dreptul să colind îl cer,
Dalbe flori și leru-i ler
Pentru ea, doar pentru ea,
Măritata mea.. [2X].
Am drum în față și în urmă
Din când în când mai mor prin munți
Dar am venit să-ți cânt colindul
Prea fericitei tale nunți.
Pot să-l rostesc și din picioare
Nu am pretenții de mesean,
Un strop de vin și-un strop de pâine,
Și-am să-ți colind nepământean.
Dreptul să colind îl cer,
Dalbe flori și leru-i ler
Pentru ea, doar pentru ea,
Măritata mea.. [2X].
Iubita mea vândută lumii,
Nimic n-aș mai putea să sper,
Că florile nu mai sunt dalbe,
Și leru-i, nu mai este ler.
Dar eu colind bătut de lacrimi,
Colind și voi mai colinda
La toate nunțile din lume,
Afara doar de nunta mea.
Dreptul să colind îl cer,
Dalbe flori și leru-i ler
Pentru ea, doar pentru ea,
Măritata mea.. [2X]
Sensul versurilor
Un bărbat merge la nunta fostei sale iubite și cântă un colind trist. El exprimă durerea pierderii ei și acceptă că nu mai are nicio speranță, colindând la alte nunți, dar niciodată la a sa.