FOSTELE IUBIRI
St. Hrusca.
Ningea cu flori de iasomii, și încă mai eram copii
Când ne-a lovit sub cer deschis un fel de moarte
Și-am tot căzut din vis în vis până la marele abis
Unde nici gândul nu e-n stare să te poarte
Și-n clipa aceea se năștea
Din jocul nostru prima stea
Înlănțuindu-ne cu dor până departe
Copii uitați de capul lor,
Cât de frumos pluteam în zbor
Fără să credem că iubirea nu ne vrea.
Refren
Fostele iubiri.. simple amintiri,
Strânse într-un album mă-nsoțesc și-acum prin lume
Dar pustiu ar fi.. dacă într-o zi
Fără iubire, lângă tine m-aș trezi.
Nici nu mai știu de unde ești,
Cum te-ai numit, cum te numești
Și pentru cine mai suspini în așteptare.
Sunt pline viețile de spini
Și-ai scăpătat dintre lumini’
Deși pe nimeni n-am iubit așa de tare.
Au fost o dată două stări
Care-nălțau din joacă scări
Să dea o fugă peste zări până la soare
Copii frumoși îndrăgostiți, păreau pe veci înlănțuiți
Fără să credem că iubirea nu ne vrea.
Refren
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre iubirile trecute, amintirile frumoase din copilărie și regretul pierderii inocenței. Naratorul își amintește cu nostalgie de prima iubire și de impactul pe care l-a avut asupra vieții sale.