Doamne, tineri mai eram
Când fugeam din rai pe geam
Să ne-ascundem amândoi
Într-o mare de trifoi.
Doamne, tineri mai eram
Și uitam pe unde-o fi
Drumul către altă zi
Doamne, tineri mai eram.
Cum să poți uita vreodată
Și să ștergi din amintiri
Vârsta cea nevinovată
Cu nebunele iubiri.
Te-nsoțește viața toată
Ca lumina din priviri
Vârsta cea nevinovată
Cu nebunele iubiri.
Doamne, tineri mai eram
Când fugeam din rai pe geam
Să furăm cireșe-n sân
Dintr-un colț de iad păgân.
Doamne, tineri mai eram
Și mușcând din carnea lor
Ne îmbolnăveam de dor
Doamne, tineri mai eram.
Cum să poți uita vreodată
Și să ștergi din amintiri
Vârsta cea nevinovată
Cu nebunele iubiri.
Te-nsoțește viața toată
Ca lumina din priviri
Vârsta cea nevinovată
Cu nebunele iubiri.
Doamne, tineri mai eram
Când fugeam din rai pe geam
Numai să putem avea
Parte de-o pedeapsă grea.
Doamne, tineri mai eram
Și-adormea prea des plângând
Cu iubirea noastră-n gând
Doamne, tineri mai eram.
Cum să poți uita vreodată
Și să ștergi din amintiri
Vârsta cea nevinovată
Cu nebunele priviri.
Te-nsoțește viața toată
Ca lumina din priviri
Vârsta cea nevinovată
Cu nebunele iubiri.
Doamne, tineri mai eram
Când fugeam din rai pe geam
Să-nvățăm și noi povești
Cu păcate îngerești.
Doamne, tineri mai eram
Și ne troieneau prin vis
Flori din mărul interzis
Doamne, tineri mai eram
Doamne, tineri mai eram
Doamne, tineri mai eram
Sensul versurilor
Cântecul evocă nostalgia tinereții pierdute, o perioadă de inocență, iubire și aventură, marcată de escapade nevinovate și descoperirea emoțiilor puternice. Reflecția asupra trecutului aduce aminte de frumusețea și intensitatea acelor momente, care continuă să influențeze prezentul.