1. bis Prin codri mari de fagi,
Vă aduc, oameni dragi,
Cântece de joc și dor,
Vouă tuturor.
Refren: bis În trăistuța mea eu port,
Lumi peste tot,
Cântecul cu straiele
Și dorurile.
2. bis Când în lume am plecat,
Eu copil sărac,
Mama cântecul mi l-a dat
Și m-a închinat.
3. bis Cântecul izvorului,
Focul dorului,
În doine eu mi l-am pus,
Am cântat și-am plâns.
4. bis Sufletul în palmă vi-l pun
Și vă cânt acum,
De la inimă cu dor
Vouă tuturor.
Refren: În trăistuța mereu port,
Lumi peste tot,
Cântecul cu straiele
Și dorurile
Că sunt neam de-a lui Ștefan
Pui de moldovean,
Voi bine știu să fac,
Când petrec cu drag.
Sensul versurilor
Cântecul este o declarație de apartenență și dragoste față de patrie și tradiții. Vorbitorul poartă cu sine, metaforic, lumea și dorurile neamului său, exprimând legătura profundă cu originile și cu moștenirea culturală.