1. Năframă cu patru pui, ramtara-dara..
Horă mai frumoasă nu-i, ramtara-dara..
Când se prind cu toți de mâini, ramtara-dara..
Fete, feciori și bătrâni, ramtara-dara..
Refren: Că așa-i la voie bună, ramtara-dara..
Hora multă lume-adună, ramtara-dara..
Str: Și-apoi verde de cicoare, hai cu toți la hora mare.
Să ne ținem strâns de mână, să ne fie cu-ndămână.
2. Joacă neamul meu cu foc,
Da nici eu nu stau pe loc.
Și-am să joc cât mai trăiesc,
Pe urmă-am să hodinesc.
Refren: Că așa-i la voie bună,
Hora multă lume-adună.
Str: Și unde răsună scripca, eu deloc nu cruț opinca.
Cât n-oi fi de năcăjit, la horă sunt fericit.
3. Tot cu pasul lin, ușor,
Ca mândruța după dor,
Ca grâul bătut de vânt,
Batem pasul la pământ.
Refren: Că așa-i la voie bună,
Hora multă lume-adună.
Str: Zii, scripcar, pe strună tare, ca să joace fiecare.
Și-apoi zâ-i pe struna joasă, că-i hora ce-i mai aleasă.
4. Că mi-o zis mămuca me,
Să joc hora uite-așa.
Hora mândră la români,
Moștenire din bătrâni.
Refren: Că așa-i la voie bună,
Hora multă lume-adună.
Str: Cât în lume-i veselie, hora-i leac și bucurie.
La omul de omenie, măi!
Și mai mândră horă nu-i, la sufletul omului,
Pe fața pământului, haaaai și-așa măi!
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria și unitatea aduse de dansul tradițional românesc, hora. Versurile subliniază importanța horei ca moștenire culturală și ca sursă de fericire și alinare.