Pe o stâncă neagră
Într-un mic bordei
Unde curge-n vale
Supă și mujdei.
Plânge și suspină
Tânăra domniță
Grasă și scârboasă
Ca o bivoliță.
Căci în bătălie
Soțul ei dorit
A plecat la crâșmă
Și n-a mai venit.
Un orologiu sună
Noaptea jumătate
La bordel în poartă
Oare cine bate?
-Eu sunt, fai Mărito
Soțul tău dorit
Eu și de la crâșmă
Mă întorc pilit.
Dar deschideți poarta
Câinii mă-nconjor
Am căzut în baltă
Și mi-e frig de mor.
-Ce vorbești, străine?
Ștefan e departe
Bratul său prin crâșme
Mii de turci împarte.
De ești tu acela
Dute înapoi
Și-adu damigeana
Să bem amândoi.
Sensul versurilor
Piesa este o parodie umoristică a baladelor eroice, prezentând un soț bețiv care se întoarce acasă târziu și o soție care îl pune la încercare. Versurile sunt pline de exagerări și contraste comice, ridiculizând teme precum eroismul și dragostea.