Strange-mă-n brațe fără un cuvânt,
Strange-mă-n brațe, uită orice gând!
Lasă tăcerea să vorbească ea!
Strange-mă-n brațe ca la început,
Strange-mă-n brațe, chiar de n-am crezut
Că vine o vreme când ne va fi greu!
Nu vreau aur, nu vreau pietre nestemate,
Te aveam pe tine și atunci le-aveam pe toate!
Fără tine sunt
Doar o frunză-n vânt!
Strange-mă-n brațe cum făceai mereu,
Strange-mă-n brațe, stai la pieptul meu!
Lasă iubirea să ne vindece!
Nu vreau aur, nu vreau pietre nestemate,
Te aveam pe tine și atunci le-aveam pe toate!
Fără tine sunt
Doar o frunză-n vânt!
Strange-mă-n brațe fără un cuvânt,
Strange-mă-n brațe, uită orice gând!
Lasă tăcerea să vorbească ea!
Lasă tăcerea să vorbească ea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o iubire pierdută și nevoia de a regăsi intimitatea și siguranța din trecut. Persoana se simte vulnerabilă și pierdută fără prezența celuilalt, tânjind după o îmbrățișare care să vindece și să aducă alinare.