Am rană pe sinusuri, de la marfă bună
Trag pe beat, ca să-mi plătesc ieșirea din celulă
Îs pitbull în călduri, fut orice vine la mine
Când îți fut nevasta, să fii sigur că ți-o fut mai bine
O vrei? O am
N-ai bani? Nu ți-o dau
Mă furi? Te tai
Mă înjuri? Te sar
Habar n-ai cât ești de privilegiat
Dacă un prieten bun în groapă niciodată n-ai băgat
Dacă de foame niciodată n-ai furat
Dacă pe stradă n-ai fost de băieți salvat
Dacă-n furie, ți-ai pierdut mintea și regretat
Când ai fost trădat de camarad, și l-ai înjunghiat
Dacă ai sufletul curat, nu-l păta
Nu uita, asta-i strada
Golăneala va fi viața ta
Viața niciodată nu e ceea ce pare
Azi e bine, mâine poa’ să fie la răcoare
Atenția sporită, rozete-n buzunare
Nu-mi da motive să ucid din răzbunare
Dacă fac lirică, să nu crezi c-am să te cruț
Îți rup picioarele, fac o rimă și te arunc în puț
Am versuri dure, să răsune în cartier
Rămân aici pe viață, underground, ca un miner
Vreau femeia, ca pet-ul de bere
Blondă, din plastic, și când termin, să o las la pubele
Futem țigăncile, omorâm țiganii
Scursura societății, termin ce-o început germanii
Să nu uităm jidanii
Și mahomedanii
Ei ne sunt dușmanii
Se-nmulțesc ca șobolanii
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură a vieții de stradă, marcată de violență, consum de droguri și ură. Naratorul își exprimă frustrarea și agresivitatea față de o lume pe care o percepe ca fiind nedreaptă și periculoasă, glorificând un stil de viață infracțional și nihilist.