Sunt obosit, vreau liniște, am nevoie de o pauză
Iar mi-am luat șuturi în inimă și nu știu din ce cauză
E a doua sau a treia, nici nu-mi amintesc
Că mă lovesc grav și-mi vine greață să mai trăiesc.
Credeam că am scăpat, dar încă o dată s-au adunat
Prea multe nopți de căcat, încă o dată mă pun în cap
Am dat sfaturi bune și am primit doar palme
Apoi m-am certat pe mine și am pus mâna pe arme.
Dar ce folos că într-un final tot eu am ieșit prost
Credeam că fac totu’ bine, în schimb făceam totu’ pe dos
Mi-am scos inima din piept, și-am pus-o în palmă la o fată
Dar era fata greșită și asta a lăsat-o să cadă.
N-am vrut inima înapoi, preferam s-o arunc la gunoi
Da’ am zis s-o culeg și-apoi s-o las printre foi
Mi-am regenerat sufletul, ușor mi-am revenit
Până când într-un final, iarăși m-am izbit.
Refren:
Încercam să mă mint că totul o să fie bine
După atâția ani de zile când s-au rupt bucăți din mine.
Încercam să mă mint că totul o să fie bine
După atâția ani de zile când s-au rupt bucăți din mine.
Am luat multe lovituri, dar ținem pieptul în față
Pentru că cel mai bun profesor, n-a fost târfa asta de viață
Ziceam că știu să iubesc și că știu să ascult
Dar când mă uitam în oglindă mă făceam un necunoscut.
Pierdut cu sufletul între bare ce suferea ca prostu’
Dar nici măcar nu știa ce-l doare
Credeam că sunt mare și pregătit să înfrunt viața
Nu eram pregătit, de-aia acum am cearcăne dimineața.
Vedeam ceața în jos de pol doar când mă îndrăgosteam
Și când ajungem la final.. poa! mai bine muream!
Mă bucuram din fericirea altora, voiam să-i învăț zâmbind
Dar o vedeam pe mama mai des plângând decât râzând.
Și-am zis că e tot greu tată, am plecat departe
Mi-am ales o cărare, eram pregătit de toate
Pe coate am început să ajut lume mai multă
Dar după ajutor, de obicei, lumea mai uită.
Și uite, că am fost răpus de propria bunătate
Că puneam suflet în toate și-mi luam un cuțit în spate
Aproape de întuneric am mai găsit o fată
Am zis că asta-i ultima, nu mai încerc niciodată.
Dintr-o dată totul părea deschis, ușor, ușor
Am început să mai am și eu câte un vis
Am șters imaginile clare, mi-am băgat în cap că doare
Dacă nu prețuiesc ce am azi, mâine dispare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu de dezamăgiri și suferințe repetate, dar și efortul de a depăși aceste momente dificile. Vorbește despre lecțiile învățate din greșeli și despre căutarea speranței chiar și în cele mai întunecate momente.