Anii au trecut, ele au crescut,
Au renunțat demult la biluțe și fundițe colorate,
Acum vor pixuri cu ambalaje parfumate.
Acum sunt mari, vor brațe tari,
Bărbați frumoși și musculoși
Și asta vor cu toate
Ca să se simtă protejate de cei ca noi,
Neprofitori ce vor doar sex la lumina lumânării,
Am stat, m-am bronzat, a meritat
Și am aflat că le vreau pe toate!.
Doar un sărut și doar atât,
Nimic mai mult, decât o cafea dulce sau amară,
Instinctul ei de fată mare nu mă-nșeală!.
Ref: Da, chiar îmi place
Cafeaua cu parfum de femeie, de femeie!
Chiar îmi place
Cafeaua cu parfum de femeie, de femeie!.
Nu îmi pasă, plec de-acasă,
Marea te cheamă la ea,
Priponită stă o barză pe o creastă,
Doar ea!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă atracția naratorului față de o femeie, observând tranziția de la inocență la maturitate și dorința de a o proteja. El își dorește o conexiune mai profundă, simbolizată printr-o cafea împărțită.