Nu vreau să văd pe nimeni, îmi e silă,
De cei care ar mai răsfoi o filă
Din viața mea și apoi ar vinde-o-n rate,
Numele meu de azi e singurate.
Nu vreau compatimire, nu vreau aclamații,
Să se bucure de zarvă așa-zișii democrații,
Și micii prinți ai micilor orașe,
Ținuți de când sunt ei numai în fașe,
Cu premii de la oameni, e cuvântul puterii,
Și-n restructurare iar sărim cu premii.
Ajunge, atât, ajunge huiduiala
De la oricare scăfârlie goală.
Orice răbdare își atinge culmea,
Se încheie acum socoteala mea cu lumea.
Și apoi de ce, de ce atâta împăcare,
Și apoi de ce m-aș teme atât de tare?
Ei pot să-mi ia pământul, lucrul, casa,
Ei pot să-mi ia pixul, foaia, poate chiar și masa.
Ei pot să-mi rupă capul, tricolorul,
Ei pot să-mi ducă-n amanet zi de zi poporul.
Dar cum pot ei să ia ceea ce nu se vede,
Ceea ce nu se aude, nu se crede?
Dar cum pot ei să vândă ce nu poți cuprinde
Și ce nici Iuda n-a putut el vinde?
Aici în România e lumea cea mai tristă,
Că avem barbari la conducere, chiar mai există
Ceva ce nu poți cântări în mâini,
Când ăștia de la putere ne iau zi de zi în pumni.
Orice poți tu și eu și el, noi toți,
Un foc sublim ce nu-l pot aprinde toți hoții,
Purtăm ce nu se pune pe cântare,
O dragoste de țară, o cinste, o suflare.
A căzut comunismul, a început tirania,
Am cerut libertate de cuvânt și ce-am primit?
CNA-mania, vreau să-mi vars furia,
Vreau să pot să cânt ce vreau, vreau România
În picioare ce scandează jos, jos hoția!
Vreau o țară liberă, vreau să fiu plătit,
C-am avut curaj să fac ceva pe nonprofit.
Două gloanțe pe fundal au plecat acum din mine,
Alte două înjurături, patru rime, cinci suspine.
Din cinci în cinci ani sperăm la bine,
Oare când se va întâmpla, țara e în anemie.
Ridic o mână pentru Timișoara, pentru că-au făcut ceva
Și-i rog acum pe beat să o facă iară, da!
Încărcați armele, ridicați mai sus pancarda,
Vrem o țară democrată, nu o țară demoșpagă.
Ne conduc în sărăcie, cică spre mai bine,
Dar ne fură pe la spate și tot mai respiră.
Pentru 10 lei unii fac parnaie,
Alții pentru miliarde se scarpină la c****e.
Și ne mint în față, frate, și ne spun că ei sunt buni,
Dar ei au în spate mii de legături,
Legături aprinse, haite, mafioți legali,
Care cum ne prind se schimbă-n mercenari.
Trăim cu toții într-o lume crudă
Și sperăm zilnic la o haină mai bună.
Nu te lăsa păcălit de haina scumpă de pe altu’,
Sunt fațade false ce îngroapă banu’.
Nu mă dau mare MC, vreau doar să-ți deschid ochii,
Că trăiești în vise și nu pe forțe proprii.
Nu mă las influențat de greșeala lumii
Și eu sper la fel ca voi că se schimbă unii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de corupția și sărăcia din România post-comunistă. Artistul își dorește o schimbare radicală și o țară liberă, democrată, unde oamenii să trăiască decent și să nu mai fie manipulați.