Să știi că mama m-a învățat să fiu nebun
Când m-au făcut, sunt prea bătrân să spun acum
Și o urăsc cât mă așteaptă ea oricum
Și s-o iubesc e ceva ce îmi asum.
Vezi tu, mama e săracă și bogată
Și-mi lasă mie tot ce n-a avut odată,
Dar ce-are acum n-o să piardă niciodată
Fiindcă mama, l-a făcut pe tata, tata.
Da’ vezi că mama e și sora mea mare,
Când vin cu mama, ma-ta cheamă ajutoare
Mama nu iartă și n-arată când o doare
Și pentru asta încă mi-a rămas datoare.
Vezi tu, mama e singură și retrasă
Încă nu i-am zis lu’ mama cât e de frumoasă
Ea crede c-o evit și mă urăște că nu-mi pasă
Sper s-o doară când o văd prin oglinzile din casă.
Urmăm destinul sângelui
Și nici nu trebuia s-o spui
Copacul ăsta erai tu
Și noi creșteam la umbra lui
Ce ai în suflet oare?
De niciodată nu te doare, dragă tată….
Să știi că tata e ce mama n-a lăsat
Vezi tu mama voia fată, tata m-a făcut băiat
Șapte ani de-acasă, fix cât tata a fost plecat
Când vii cu tac-tu, e ca tata l-a chemat
Vezi tu, tata cred că le-a încercat pe toate
Atunci noi am aflat că fără mama nu se poate
Atunci am învățat că totul nu e toate
A durat ceva, dar mi-am găsit o jumătate.
Tot ce-a construit, a uitat să pună scări
Deschid umbrela doar când plouă cu frustrări
Și m-am prins fără să-mi dea tata sfori
Că trebuia să mă ridic la așteptări.
Vezi tu tata, a trecut prin toate cele,
Când ai coșmaruri, tata s-a trezit cu ele
Și vezi tu, tata a încercat să moară odată
Și pentru asta n-o să moară niciodată.
Urmăm destinul sângelui
Și nici nu trebuia s-o spui
Copacul ăsta erai tu
Și noi creșteam la umbra lui
Ce ai în suflet oare?
De niciodată nu te doare, dragă tată…
Sensul versurilor
Piesa explorează relațiile complexe și adesea dureroase dintre un copil și părinții săi. Se vorbește despre sacrificiile, așteptările și dezamăgirile resimțite în cadrul familiei, dar și despre impactul acestora asupra formării identității.