Cartierul meu cu cârcalaci și malaci
Prieteni mei sunt magi
Fac telefoane să dispară
Semințe de maci se presară pe țigară
Le cumpărăm de la fiare cu gheare diseară
Transformă sticle de lichid în cristale
Tatuaje tribale, fețe palide, jale
Animale cu care-n Bucale parcă-s Darwin
Ne chilluim cum Marvin
Crede-mă sunt pe-alt film
Aspir să fiu ca Zamfir
P-aici sunt vampiri,
Încearcă, da’ nu poate să mă facă, sunt prea fin
Ca un tsunami tai, că-s obligat să m-afirm
Dumnezeu mi-a dat aromă ca foaia de dafin
La 30 intru în cetate??? , următorii 30 dau viață la maxim
Micul asasin, la umbra de frasin
Cu frații mei, lângă stadioane, la bazin.
Când ești tânăr suferi de șmecherie
Îți spune 47 de la Specii și Chimie
Strada are pentru toți fraierii sicrie
Că te omori singur, nu-i mare filosofie
În lipsă de experiență combinată cu prostie
În lipsă de educație combinată cu mândrie
În lipsă de virtuți, în mod special de modestie
Omul-i prost și și-o dă la temelie.
Și eu mi-am rupt un ac în venă la o chindie
L-am scos cu greu prin operație de chirurgie
Apoi direct în aparatul de tomografie
Un RMN la creier, gelatina e piftie
Am leziuni pe creier de la legale
Am dureri de teastă extraordinare
Nu-mi vine să cred că sunt bolnav, man
D-aia n-am scos un album în ultimii 4 ani
Am circulația proastă-n trunchiu cerebral
Nu pot să depun efort intelectual
N-am energie psihică, sunt în stare critică
Albumul ăsta l-am scris cu dureri de cap la limită
Nu pot s-ascult muzică sau să citesc
Dacă mă concentrez simt că mă chiaunesc
Greșelile tinereții schimbă cursul vieții
Pace de la Specii, tu urmează înțelepții.
Tabietul meu: țigară pe stomacul gol
Rețetarul pentru boli
Materialul pentru coli
Îi dăm de zor cu flori care ne țin până la zori
Amor și dor apăsător, capu-n nori – ce zbor înălțător
Mă simt de parcă n-o să mor
Nu până n-am barbă albă de domnitor
Am stat cu ciorditori, da’ nu e stilu’ meu
Bărbați care stau cu femei pe bani
Da’ nu-i copilu’ meu
Versu’ și cu beat-ul greu, e stilul meu
Sprayul pe perete și mă pun în cap pe linoleu
Aproape de rateu, viața la wc-u
De la opiaceu de la fratele Morfeu.
Când n-ai minte, ține minte
Că te afli deja printre cei dintre morminte
Libertatea pleacă de la felul de-a gândi, frate
Puşcăria minții, e de fapt la pușcărie.
Mi-a murit un prieten, deși trăiește
Biologic doar, că-n rest e mort sufletește
Nu știa că minciuna înseamnă moarte
Când lumina-i întuneric și-ntunericul e noapte
Ascultă ce îți spune Dragonașu 47,
Drumurile vieții sunt întortocheate.
Tu nu te du’ pe drumul care duce spre ratare,
După pe cărarea care duce către Soare.
Dac-aș da timpu-napoi oare ce-aș face
N-aș mai trage etnobotanice
Greșelile tinereții se-ntorc ca un recul,
Odihnească-se în pace Cristi Grecu.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra greșelilor din tinerețe, a consecințelor dependenței și a vieții de stradă. Artistul își exprimă regretele și impactul negativ al alegerilor sale asupra sănătății și a vieții sale, oferind un avertisment pentru tânăra generație.