Spasme – Paradis în Destrămare

E paradis în destrămare, e (x2)
E paradis în destrămare cu ispită și cu desfătare
Destrăbălare, jumătate din oraș nu doarme
Se moare de foame, pentru muzică în timpane
Și se fură când lumina dispare din felinare.
Da, tare-i durerea atunci când dragostea dispare
Scufundată-n minciună, ca rechinii în mare
Că omenirea-i mai la căutare când avem colți și ghiare de fiare
Paradis în destrămare
Când pe cântare sunt arme pentru putere,
Uită toți de tine, Doamne, aruncă banul și ochii pe dame.
Jumătate de zi pe ecrane
Sau lasă tot pe data viitoare, tot
Jumătate spini, jumătate floare
Nu facem parte din a da lucrare
Pământul e gata să cadă ca drobul de sare
Că mintea-i limpede, da’ deciziile nu-s clare:
Să bei, să dormi, să mănânci, să fuți de parcă-am fi animale
Curg bale pe zale și totu-i care pe care,
E paradis în destrămare și totu-i care pe care
E, paradis în destrămare,
Par artist, deconectare
Parcă atribui de fiare, părăsit de atâția oameni (x2)
Paradis în destrămare,
Creații cu dele sale
Mucegai în Rai, soare în canale,
Ochiului cerului în vizionare, trai în visare
Oameni, animale cu priviri abale,
Lacrimi de plumb, lacuri de carne, locuri abandonate cu cadavre-n zare
Pun pana în cerneală, călimara sare
Ca o sepie cu tentacule gata de scăpare
Ochi se scaldă printr-o lupă cu globalizare
Omul de rând moare când marionetele impostoare pozează moralizatoare
Dar (??) populară, credințe populare promovate ca impostoare
Când impostorii din altare călăre pe ochi de diavoli galbeni mint cu nerăbdare
Nepăsarea e cultura inovatoare de care profită caschete cu bulane, comisare
Pentru acte de nimic, când alții au inși, au arme și biciclete cu mingi,
Caterincă cu cuțite, copii amăgiți de dragoste de arginți
Cutii cu antene de vin, idolii lor de părinți și cei se simt sunt opriți din simț pentru că-r putea ajuta prea multe minți
De ce te minți,
De ce te minți, c****?
Când substanțele cele mai nocive au devenit legale
De ce te minți, nu fii fraier când substanțele din mâncare fac bombe alimentare
De ce te minți, c****e și nu vezi faptele când cel ce pozează ca fratele îți goleşte buzunarele fără regret
Aproape prinse între barele dorințelor, canale crezând că totul e corect,
Fiindcă portalele vorbitoare verticale verifică mesajele ce te îmbunătăţesc și te taie fără respect perfect
Cu substanțele injectate, noi trăim și după deces
Chiar după deces
Mă apuc să scriu
Trag lângă mine scrumiera și un vin purpuriu
Ce nu știu, vreau să aflu, caut miracol în dezastru
Capu-n patru de la colțuri, laturi strâmbe de la zâmbete
Și falsitatea-i o comoară dacă-i folosești sursele ca trusele de prim-ajutor
Nu folosi tot când cazi în gol, fără plase cu ațe dese, doar deznădejde să te învețe pe viitor de ce ai nevoie
Când fundalu nu e color, firea mea, un an de când am dat calm pasul pe trotuar pe lângă tot ce e uman,
Spirit murdar, totul decade-n zare
Doar zale și bale pentru fiecare-n parte
Tratează tot ca pe ultima-ncercare, la final fii bun că paradisul e în destrămare
Par artist, deconectare
Par captiv, prințe fiare
Părăsit, de atâția oameni (2)
Paradis în destrămare în care vorbele bune sunt rare
Oameni fără valoare trăiesc în teroare visând la sume babane
Jocul foamei, generația, legale, copii crescuți în canale, lipsiți de apărare
Realitatea zdrobitoare
Șansa de evadare 0 când ai lanțuri la picioare
Da, dar ei credeau că e tare să o arzi cu derbedei, hei
Umple cana cu venin, vin din pene, vin cu 3 pelerini, dau foc, trag fum și suspin
Blocat în film, asta este absolut, nu spre declin
Și orice dețin sunt poveștile pe care noi le trăim
De ce te minți cu nepăsare?
Nu vezi că paradisul e în destrămare și dispare
Ca raza de soare, e în norii de ploaie
Paradis în destrămare
Par artist, deconectare
Par captiv, prințe fiare
Părăsit, de atâția oameni
Paradis în destrămare