Sorinel Pustiu – Vagaboanta Vieții Mele

Of, ce perversă ești cu mine,
Nu mai pot să țin la tine,
Pentru mine ești o hoață,
Tu mi-ai luat pofta de viață.
Of, ce perversă ai fost cu mine,
Da’ nu mai pot să țin la tine,
Ești femeie fără suflet,
Tu lași omul fără zâmbet.
Tu ești femeia care m-a mințit,
Tu ești femeia care o viață m-a rănit,
Tu ești femeia ce-o iubeam odată
Și acum ai rămas o simplă vagaboantă
Și m-ai lăsat cu durere,
Vagaboanta vieții mele x2.
Să te bată Dumnezeu, Dumnezeu,
Ai distrus sufletul meu, sufletul meu,
Să nu-ți găsești alinare, alinare,
Până n-o să-ți ceri iertare.
Of, să te bată Dumnezeu, Dumnezeu,
Că ai distrus sufletul meu, sufletul meu,
Să-ți facă inima neagră, inima neagră,
Când ți-o fi lumea mai dragă.
Tu ești femeia care m-a mințit,
Tu ești femeia care o viață m-a rănit,
Tu ești femeia ce-o iubeam odată
Și acum ai rămas o simplă vagaboantă
Și m-ai lăsat cu durere,
Vagaboanta vieții mele x2.
Tu ești femeia care m-a mințit,
Tu ești femeia care o viață m-a rănit,
Tu ești femeia ce-o iubeam odată
Și acum ai rămas o simplă vagaboantă
Și m-ai lăsat cu durere,
Vagaboanta vieții mele x2.