Numai lacrimi, numai lacrimi, numai lacrimi și amar
Numai lacrimi, numai lacrimi, numai lacrimi și amar
Numai lacrimi, numai lacrimi, numai lacrimi și amar
Numai lacrimi, numai lacrimi, numai lacrimi și amar.
Eu nu vreau haine de om bogat
O cămașă o am, cu aia mă îmbrac
De-ar fi să mănânc o dată pe zi
Să am fericire la copii x2.
Doamne, tu mi-ai măsurat
Noroc cu paharu spart
Și ce-a rămas pe pahar
Numai lacrimi și amar x2.
Lumea e prea mică, Dumnezeu e mare
Și-a lăsat o soartă pentru fiecare
Împarte norocu după voia lui
Și după sufletul omului
Lumea e prea mică și Dumnezeu e mare
Și a împărțit norocu pentru fiecare
Mor de supărare și nu îmi găsesc locul
La mine s-a sfârșit norocul.
Doamne, tu mi-ai măsurat
Noroc cu paharu spart
Și ce-a rămas pe pahar
Numai lacrimi și amar x2.
Numai lacrimi, numai lacrimi, numai lacrimi și amar
Numai lacrimi, numai lacrimi, numai lacrimi și amar
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de tristețe și resemnare față de soartă. Vorbitorul se confruntă cu greutăți materiale și emoționale, simțind că norocul l-a părăsit, dar își pune speranța în credință și în fericirea copiilor.