Sorinel Pustiu – Mă Uit la Cer

În anii care au trecut
Nu am pus preț pe ce am avut
Mă simt străin, mă simt pierdut
Ce am avut azi a dispărut (2x)

Refren: Mă uit la cer
Și-aș vrea să zbier

Lui Dumnezeu milă să cer
Că greu în suflet m-a pătruns
Am obosit de-atât plâns
Căci ce-am avut m-a părăsit
Am ajuns om de nimic
Și sunt tare necăjit

Ooooo
Căci ce-am avut m-a părăsit
Am ajuns om de nimic
Și sunt tare necăjit
(2x)

N-am prețuit iubirea ta
Și dragostea
Mă iubeai prea mult
Te-ai săturat, n-ai mai putut
Și ai plecat, de mine ai uitat.

Refren: Mă uit la cer
Și-aș vrea să zbier

Lui Dumnezeu milă să cer
Că greu în suflet m-a pătruns
Am obosit de-atât plâns
Căci ce-am avut m-a părăsit
Am ajuns om de nimic
Și sunt tare necăjit

Ooooo
Căci ce-am avut m-a părăsit
Am ajuns om de nimic
Și sunt tare necăjit
(2x)

Sensul versurilor

Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru pierderea iubirii și a valorilor importante din viața sa. Se simte străin și pierdut, implorând mila divină în suferința sa. Recunoaște că nu a prețuit ceea ce avea și acum se confruntă cu consecințele.

Lasă un comentariu